Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; n. 20 martie/1 aprilie 1820, Bârlad, Moldova – d. 3 mai 1873, Heidelberg, Imperiul German) a fost primul domnitor al Principatelor Unite şi al statului naţional România. Prin alegerea sa ca domn al Moldovei, la 5 ianuarie 1859, şi al Ţării Româneşti, la 24 ianuarie 1859, a fost înfăptuită Unirea celor două principate.
„O constantă a politicii externe româneşti în timpul domniei lui Cuza au fost strânsele raporturi cu Serbia. Ne lega de această ţară vecină nu numai o veche tradiţie de prietenie, dar şi interese însemnate economice; apoi situaţia similară faţă de Turcia, cu implicaţiile şi tendinţele respective; după aceea comunitatea de credinţă şi, în sfârşit, relaţiile personale dintre familiile domnitoare. Obrenovicii aveau în Muntenia întinse proprietăţi care le aduceau venituri importante; mama viitorului stăpânitor sârb Milan era o româncă născută Costin Catargiu.
Împrejurarea în care raporturile strânse cu ţara vecină şi prietenă s-au vădit în modul cel mai impresionant a fost tranzitul armelor sârbeşti prin România, în noiembrie-decembrie 1862. Această împrejurare a provocat o emoţie considerabilă în cercurile diplomatice internaţionale, a determinat intervenţia colectivă şi ostilă a reprezentanţilor din Bucureşti ai mai multor Puteri şi a constituit, în cele din urmă, o victorie diplomatică a României şi Serbiei şi un spor de prestigiu pentru cârmuitorii acestor ţări, în special pentru Cuza Vodă.
…
În ultima jumătate a lui decembrie 1862, armele trecuseră pe teritoriul sârbesc, pe la punctul Crivina, lângă Gruia, pe Dunăre. Numărul acestor arme era important: izvoarele sârbeşti vorbesc de 63.000 de puşti şi 2-3.000 de săbii în 1.759 de lăzi cântărind 269.000 de ocale, adică 342.168 kg.
Iar un funcţionar al consulatului francez din Bucureşti crede că s-au transportat 40.000 de puşti cu baionetă, 10.000 de carabine şi 30.000 de pistoale, carabine de cavalerie şi săbii în 1.800 de lăzi cântărind 280.000 de ocale, adică 350.000 kg sau 35 de vagoane. Oricare ar fi cifra exacta – noi înclinăm pentru evaluarea sărbească -, cert este că numărul armelor a fost însemnat şi a permis o dotare cu armament modern a armatei vecinilor noştri.
Tranzitul fusese convenit din timp între Cuza şi guvernul român, de o parte, Rusia, principele Obrenovici şi guvernul sârb, de cealaltă parte. Se luaseră toate măsurile necesare pentru protejarea convoiului: România concentrase la Dunăre, încă de la sfărşitul verii, un întreg detaşament mixt, alcătuit din infanterie, cavalerie şi artilerie, cu ordinul expres, dat de Marele Stat-Major, ca, în cazul când s-ar produce vreo încercare de oprire din partea turcilor, aceştia să fie respinşi cu orice preţ, cu armele, ajungându-se chiar la lupta cu baioneta. Sârbii concentraseră şi ei la punctul de trecere forţe îndestulătoare. Turcii aveau la Vidin 5.000 de soldaţi şi 16 tunuri, aşa încât o reacţie din partea lor nu era de loc exclusă. Până la urmă, de teama complicaţiilor, s-au abţinut însă să atace convoiul sau să împiedice trecerea armelor peste fluviu.
Urmarea acestei acţiuni a fost o şi mai puternică stranger a relaţiilor cu sârbii; îndată după tranzitul armelor, a avut loc înfiinţarea de reprezentanţe diplomatice: a Serbiei la Bucureşti, la 28 februarie 1863 – primul titular fiind Constantin Magazinovici, consilier la Curtea de Casaţie -, a României la Belgrad, la 13/25 martie acelaşi an – cel dintâi titular fiind Theodor Callimaki, fost până atunci prim-secretar al Agenţiei Române din Constantinopol.
Principele Mihail Obrenovici, în afară de o călduroasă scrisoare de mulţumire, a trimis lui Cuza un dar simbolic: o foarte frumoasă sabie, împodobită cu pietre scumpe – smaragde şi briante -, având pe lama de oţel, încrustată cu litere de aur, o inscripţie care constituie un semnificativ omagiu: “Amico certo in re incerta“(Prietenului sigur în vremuri nesigure).””
TRANZITUL ARMELOR SÂRBEŞTI
VIAŢA ŞI OPERA LUI CUZA VODĂ
CONSTANTIN C. GIURESCU
EDITURA ŞTIINŢIFICĂ, BUCUREŞTI 1966
Cu respect,
Valentin-Nicolae Bercă
"România Magnifică" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru unitatea şi bogăţia spirituală a Românilor de pretutindeni, militând pentru reafirmarea valorilor spiritualităţii poporului român, unit prin limbă, tradiţii şi credinţă creştină, mereu mândru de istoria sa multimilenară în spaţiul carpato-danubiano-pontic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu