de prof. Octavian BUTUZA
Când trebuie să scriu despre CARTE, gândul cel
dintâi mi se călătoreşte la prof. dr. Teodor Ardelean, „uriaşul blând” care mă
îngăduie prin preajmă-i cu prietenie. Apoi, de bună seamă, apreciez că în
cetatea mea natală este larg deschisă tuturor cea mai frumoasă, complexă şi
utilă Casă a Cărţii din România, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”, al cărei
director, distinsul intelectual este. Preţuiesc, evident, destoinicii
lucrători. Şi nu uit, veci, pe Doamna Doina (educatoarea care, şase ani având
eu, mi-a dat primul premiu din viaţă, pentru că am citit foarte frumos, urcat
pe un taburet de mic ce eram!), pe dragele mele învăţătoare Taţiana Pop şi
Maria Băinţan (fie-i amintirea binecuvântată), care m-au deprins în tainele
cititului. Câteodată, în nefericită singurătate, vorbesc cărţilor din
biblioteca personală şi rememorez titluri preferate... Nimic mai frumos,
înălţător, ziditor, decât a grafia, a vorbi, a te folosi de CARTE. A o citi, a
o recomanda învăţăceilor, a dărui-o din suflet, a o îndrăgi precum pe cei mai
buni prieteni. O carte bună poate oricând înlocui prietenii. Nicicum, nicăieri
şi nicicând prieteniile nu pot înlocui o carte bună! Viaţa, casa, camera fără
cărţi sunt ca şi trupul fără suflet! Obişnuim mereu a întreba „unde duce un
drum care nu duce la biserică”, omiţând a formula interogaţia alarmantă „unde
duce orice drum care nu trece prin şcoala cu cărţi”?! Richard de Bury, episcop
englez din secolul al XII-lea, despre cărţi spunea: „Iată profesorii care ne
instruiesc fără cuvinte aspre, nici mânioase, fără să ceară daruri, nici
parale! Dacă te apropii de ei, nu dorm, dacă-i întrebi, nu-ţi ascund nimic!
Prietenii care, dacă nu-i preţuieşti, nu se plâng niciodată, dacă eşti
ignorant, nu pot să te ia în batjocură”. Iar Seneca le poruncea discipolilor să
se hrănească „din fiinţa şi puterea spiritului cărţilor”! Am citit la Maxim
Gorki: „Cartea este cea mai complicată şi cea mai măreaţă minune dintre
minunile create de omenire în calea ei spre fericire”. Apoi la Vauvenargues: „O
carte este un monument public. Şi orice monument trebuie să fie mare şi solid”.
„O carte este o grădină, o livadă, o magazie, o reuniune, un însoţitor la drum,
un sfătuitor, o multitudine de sfătuitori” (Henry Ward Beecher). „Cartea este
singurul loc în care poţi examina un gând plăpând fără să îl distrugi, poţi
explora o idee controversată fără să îţi fie teamă că îţi va exploda în faţă,
unul din puţinele refugii unde mintea unui om poate avea parte atât de
provocare, cât şi de intimidare” (Charles Langbridge Morgan). „Cărţile sunt
moştenirile pe care marile spirite le lasă omenirii, date din generaţie în
generaţie ca daruri pentru posteritatea celor care nu s-au născut încă” (Joseph
Addison). „Cărţile sunt cărăuşii civilizaţiei. Fără cărţi, istoria e mută,
literatura nu are glas, ştiinţa paralizată, iar gândirea şi meditaţia
suspendate” (Barbara Tuchman). „Cărţile sunt un refugiu, un fel de refugiu
monahal, faţă de vulgarităţile lumii reale” (Walter Pater). „Cărţile sunt
prietenii cei mai liniştiţi şi constanţi, consilierii cei mai accesibili şi
înţelepţi şi profesorii cu cea mai multă răbdare” (Charles W. Eliot). A scris
Francesco Petrarca, cu aproape şapte sute de ani în urmă, aşa: „Am prieteni a
căror societate e foarte plăcută, prieteni din toate ţările şi din toate
timpurile. Ei totdeauna sunt împrejurul meu. Când îi chem, vin; când îi întreb,
îmi răspund. Unii din ei îmi povestesc ce s-a întâmplat în timpurile trecute;
alţii, ce se întâmplă în timpul de faţă. Unii mă învaţă să trăiesc bine, alţii
să mor bine. Unii, prin veselia lor, îmi risipesc grijile şi necazurile. Alţii
îmi oţelesc inima în suferinţe... Mă învaţă să dispreţuiesc dorinţele inimii,
mă poartă de mână pe drumul ştiinţelor, mă povăţuiesc pe cărarea virtuţilor. Ca
răsplată pentru atâtea binefaceri ei nu cer altceva decât o cameră modestă,
unde să fie feriţi de pulbere. Când ies pe afară, îi iau cu mine pe cărările pe
unde umblu... Ştiţi voi cine sunt aceşti prieteni? Sunt cărţile pe care le
citesc”! Un profesor universitar din Bucureşti a reuşit să identifice, până
acum, 43 de motive pentru care merită să citeşti fără să fii obligat! Ca să
trăieşti o sută de vieţi în loc de una singură! – e unul dintre motive. Chiar
este! Apoi, ca să fii inteligent! Adicătălea cum? – ar întreba unii. Nu poţi fi
inteligent şi fără citit? Mai greu. Poţi fi deştept, şmecher, ’oţ, dar nu
inteligent, pentru că inteligenţa înseamnă, mai presus de orice, capacitatea de
a face asociaţii libere de idei. Or, fără substanţa cărţilor, ce să asociezi?
Ştirile de la ora cinci cu ştirile de la ora şapte? Dar, dacă citeşti... Ca să
ştii pe ce lume trăieşti! În romanul „Arta conversaţiei”, al Ilenei Vulpescu,
personajul principal, o fată care învăţa mult, spre deosebire de colegii ei, e
întrebată de unul dintre aceştia la ce-i foloseşte să înveţe atât. „Ca să
înţeleg cum merge lumea” – zice ea. E un răspuns fundamental, căci trebuie să
înţelegem cum merge lumea! Pentru că o carte, orice carte, e cel mai bun
prieten cu putinţă! Da, orice carte. Şi încă ceva: nu există cărţi obligatorii.
Există cărţi şi autori. Important este să citeşti. În mod esenţial, un om se
poate defini prin ceea ce are, prin ceea ce este, prin ceea ce face, prin ceea
ce citeşte. De ce citim? Pentru A FI! În prefaţa cărţii mele „Credinţă şi
Dragoste – nefericita fericire a jurnalistului” (Baia Mare, mai 2007),
ÎnaltPreasfinţitul Justinian, Arhiepiscopul Maramureşului şi Sătmarului, scrie:
„[...] Dar o carte, o carte scrisă cu gând bun [...] este cel mai de preţ dar.
Ea, cartea bună, nu apare şi dispare în fugă, ea vine şi stă ca o mărturie vie
în faţa cititorului, ca un prieten bun, care îl reprezintă cu cinste pe cel ce
a avut un cuvânt bun de spus. Cartea [...] ne va aduce în casă şi în suflet un
strop de lumină. Ea nu are nevoie de recomandarea noastră, căci ea se recomandă
singură, aşa cum se recomandă singur orice lucru bun”. ... Cât despre rostirea
de dragoste a lui Arghezi („Carte frumoasă...”) depunem toţi mărturie că,
iubind CARTEA, nu este leac la iubire decât să iubim mai mult!
P.S. Taina sfintei
cununii cu cartea BIBLIOTHECA SEPTENTRIONALIS Publicaţie semestrială • an XXI •
nr. 2 (43) • 2014 32 CONTRA-FĂCĂTORII DE LIMBĂ ŞI DIS-PREŢUITORII CULTURII
Mihai LITINS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu