MIRACOLUL, IUBIREA ȘI…DUMNEZEU
”…merg și eu într-o vacanță în Tunisia.
Și aleg o excursie în deșert. Ne iau cu niște mașini și fac slalom cu noi pe
dunele din deșert. La un moment dat mașinile se opresc pe vârful unei dune și
își dau drumul în jos ca pe un tobogan. Și ajungem pe o altă dună. În depărtare
se vede fata morgana, ziceai că este
la orizont o mare. Coborâm din mașini. Picioarele ni se afundă în nisip. Dar ce
ciudat a fost că oriunde priveam până la infinit nu era decât cer și nisip. Și
atunci probabil pentru că nu mai aveam nici un sprijin mintal, cu toții am
izbucnit în plâns, fără motiv.
Oriunde priveam, toți plângeau, chiar
dacă se fereau să fie văzuți. Impresionant moment. Era o eliberare a minții,
binefăcătoare și puternică. De abia atunci când pierzi orice realizăm din lumea
aceasta, numai Dumnezeu ne rămâne pe care să ne sprijinim. De aceea, drumul
spre EL, înseamnă desprinderea de lume. Numai când pierzi lumea, îl câștigi pe
Domnul! Și atunci pornește miracolul.
Acesta este prețul.
2.„Cine va căuta viața o va pierde, dar
cine o va lăsa pentru Mine. o va câștiga.”
„Dacă
suntem liberi de egoism, suntem cei mai bogați, căci toată lumea este a
noastră și este una cu noi. Suntem în „non dualitate”, deci în spațiul miracolului. Atunci totul este
ființa noastră și opusele sunt UNA. Astfel, orice voiești ți se poate împlini. Trebuie
să înveți să fii vulnerabil și neimportant. Când îi pui pe ceilalți pe primul
plan și pe tine te uiți- pe Dumnezeu îl pui mai presus decât lumea sau
interesul personal. Dar dacă interesul personal este primordial, vom suferi
neapărat. Pentru că nu ne va lăsa să punem nimic mai presus decât EL, să nu ai
alți dumnezei în afară de Mine, …Ce este important în viață? Să trăiești fără
„EU” -aceasta este cea mai mare fericire, înseamnă că Dumnezeu este cu tine. Și
când EL este cu tine…ce altceva mai poți să-ți dorești, când deja ai totul…și
ești „totul”?
Să trăiești în lume ca și când nu ai
aparține ei! Total desprins, cum este fluturele care, cu toate că nectarul
florilor îl atrage la nebunie, nu rămâne pe niciuna. Nu te fixa de nimic,
aceasta este fericirea. Modestia și Moralitatea este garanția succesului în
viață.”
3. „Numele egoului este zădărnicie, el
nu vrea fericirea noastră, ci cât mai multă durere. Pe când cealaltă mișcare logică de tip și/și te
duce la Dumnezeu, te ridică la suprafața lumii, te înalță și te face să
îmbrățișezi totul. Egoismul se întreține de peste tot și cu orice ocazie. Și
numai astfel poziția socială, banii, bogățiile, averea –devin importante. Dar,
dacă acest parcurs unilateral nu se mai face, omul scapă din lanțurile egoului și
devine liber de egoism, liber de sine și de Matrix. Adică devine dragoste,
aceasta este cea mai mare fericire, iubirea este lipsa egoului. Acum și
aici se vede cum tot ce ne înconjoară
este viu și inteligent, indiferent că sunt lucruri neînsuflețite, idei-și un
gând este o ființă vie, și o particulă, și o piatră-totul este pătruns de
dumnezeire. Și atunci, mergem pe principiul
ȘI/ȘI-opus logicii terțiului exclus-care
este SAU/SAU …Modelul ȘI/ȘI îl eliberează pe om de „eul” său mărginit și îi
dă voie să depășească limbajul și dualitatea, pe când în modelul SAU/SAU-dacă
cineva susține una și altcineva alta, deci, când au absolutizat elemente
diferite, nu mai au cum să cadă de acord vreodată. Ca doi oameni să se
înțeleagă trebuie ca amândoi să nu împartă în bine și rău-dacă fac așa-de aici
conflictul și războiul!”
Citate din :„SHANGRI-LA Frumusețea fără margini a divinului” de Marius Ghidel
P.S. Tu nu ești nimic, nu însemni nimic
în lume-doar în măsura în care „nu strivești corola de minuni a lumii.” doar în
măsura în care dai din „lumina” ta și altora; dar să nu uiți că lumina ta este
de la Dumnezeu și că EL este „calea, adevărul și viața”.
Ceea ce menține cuvântul lui Dumnezeu la
ușa inimii noastre sunt egoismul, invidia, gelozia, resentimentele. Ceea ce
deschide inima este umila conștiință a sărăciei noastre. Rugăciunea este calea
spre Dumnezeu. Sunt momente în care totul se întunecă- așa cum a fost pentru
apostoli în momentul arestării lui Iisus; să nu uităm că Iisus este cu noi până
la sfârșitul timpurilor; Dumnezeu era cu noi ieri, dar este încă mai mult
azi…și mâine.
Cred, Doamne-ajută slaba mea credință!
Sensul vieții și al morții noastre este
adeziunea și credința în Dumnezeu și în fiul Său-Iisus din Nazaret.
Fragmente din cartea în pregătire: „1001
CUGETĂRI” VOL.XII.
Prof. OLIMPIA MUREȘAN, L.S.R.-Filiala
Maramureș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu