Păpădia
Mândră floare, păpădie,
Mi-ai crescut lângă poiată,
Într-o haină aurie -
Doar de soare-i dezmierdată.
Bănuț mic într-un picior
Chemi albina la voroavă
Ca să-ți strângă în ulcior
Mana ta dulce, suavă.
Lămâița trecând lină
Se închină-n fața ta
Și-ți aduce în surdină
Jumătate dintr-o stea.
Strălucind precum un soare
Te-ndrăgește lumea toată,
Deși nu ai aripioare -
Ai să zbori și tu odată!
Tu ai să vezi din văzduh
Lunca plină de verdeață
Păpădiile de puf -
Cum primesc o altă viață!
Albinuța
Cum natura a-nflorit
Harnica albină,
S-a pornit pe zumzăit
La noi în grădină.
Aur cu parfum de floare
Culegi tu neîncetat -
Și de-i cald, și de-i răcoare,
Prin grădini te-ai avântat.
Nu-și uită în veci refrenul
Albinuța mică,
În găleți strânge polenul
Și de-abia-l ridică.
Apoi duce în prisacă
Polenul cel minunat,
Miere bună ca să facă
Pentru oamenii din sat.
Broscuța gospodină
La râu, pe o piatră mare,
Strălucind ca un smarald,
O broscuță stă la soare
Și tot cântă că i-e cald.
Oac, oac, oac... nu se oprește
Din concertul minunat,
Racul din râu o zărește
Și-o ascultă încântat.
De-ar avea și o chitară
Lunca toat-ar răsuna,
De cu zori și până-n seară
Ar cânta și s-ar distra.
Oac, oac, oac că-i vremea bună
Stau în apă ori la soare
Și mai spun câte-o minciună
Când pe baltă-ntind fuioare.
Eu torc lână groasă-n apă
Cât s-ajungă de-un covor,
Valea toată să priceapă
Că îi sunt de ajutor.
Oac, oac, oac, mai zic o dată
Și-apoi plec la înotat,
Gospodină-s lăudată
C-am țesut și-am și cântat!
Veverița
Veverița gospodină,
Ghidușii face-n stejar,
Iar desaga-i este plină
Cu ghinduțe ca de jar.
Sprintenă și strângătoare
Strânge pentru ai săi pui,
Nucile coapte la soare
Cu miez dulce și gălbui.
Ea le pune în cămară
Pentru iarna ce-o să vină,
Dintr-o creangă-n alta zboară,
Iscusita gospodină.
Cât este ziua de mare
Face multe-acrobații
Și adună de mâncare
Pentru gingașii copii.
Iar codița ei stufoasă
Dintre frunze o zărim,
Este tare curioasă,
Noi, copiii, o-ndrăgim!
Și-am voi să vină-ndată,
Să se joace-n-dumbrăvioară,
Veverița acrobată
Cu blănița-i roșioară.
Trei boboci
Trei boboci de rață mici
Sar în apă: plici, plici, plici!
Și tot cântă neîncetat:
Mac, mac, mac și mac, mac, mac!
Ziua toată stau pe baltă
De pe-o piatră-n apă saltă
Și se bălăcesc întruna
Până ce se vede luna.
Iar când ei au obosit
Mama rață a venit
Și de-ndată i-a chemat
Sub aripă la culcat.
Somn ușor, boboci de rață,
Până mâine-dimineață,
Când soarele-a răsări
La fel de voioși vom fi.
Noi vom înota pe baltă
Cu codița ridicată
Și vom prinde-un peștișor,
Pân-atunci, somnu-i ușor!
Melcul
Trece melcul prin grădină
Cu căsuța grea în spate,
Pe o dâră de lumină
Într-un ceas și jumătate.
S-ar duce-n huceagul verde
Să culeagă ciupercuțe,
Dar în pătrunjel se pierde
Cu cornițele-i drăguțe.
Merge-un ceas, poate și două,
Trece-o frunză de dovleac
Și alunecă pe rouă,
Apoi cade. Ce să-i fac?
Își ridică-ncetinel
A lui casă de cleștar,
De-o pornește, vai de el,
Să mai treacă un hotar.
Drumu-i lung, grădina-i mare,
Multe pietre-s de suit,
Iar pădurea-i-n depărtare,
Melcu-i tare obosit.
El intră-n a sa căsuță,
La un pui de somn dulceag,
Luminat fiind de-o crenguță
Se vizează în huceag.
Iar acolo-s umbreluțe
Cu picior catifelat,
Roșioare-ntre crenguțe:
Cu ciuperci melcu-i-ncărcat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu