În
ianuarie s-a împlinit un an de la instalarea Guvernului Viorica Dăncilă. Și tot cam de atunci ni se împuie zilnic capul cu
performanțele acestui mătăhălos
Cabinet, compus din sculele cele mai de nădejde ale făcăturii PSD – ALDE (a nu
se confunda apelativul „de nădejde” cu competența sau demnitatea, ci cu supușenia politrucianistă!), ulterior cârpit/reșapat/remaniat cu atâta chichirez gășcăresc, încât taman miniștrii excluși de către Sorin Grindeanu și Mihai Tudose din guvernele lor, au fost chemați de nostima și neperechea noastră premieriță să facă degeaba umbră pământului în cel mai feminist,
nu neaparat și feminin, guvern din
istoria României (evident, prin păgubitoarea densitate pentru țară a hoaștelor
unse cu toate alifiile detestabilului).
Mai înainte
de-a vedea cum stă treaba cu succesurile dăncilești, cuvine-se să fac două precizări:
1)Sensurile
dicționărești ale verbului a
exclude sunt: a înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta, a
nu admite. Dacă este de înțeles
că un demnitar al statului poate să-și piardă funcția din diverse motive (citeam pe undeva că un ministru
dintr-o țară occidentală și-a dat demisia după ce presa l-a acuzat că a folosit
telefonul instituției în
scop personal!), devine total de neînțeles pentru oamenii cu scaun la cap cum un fost ministru,
îndepărtat din echipa guvernamentală pentru incompetență, are atari calități în ochii de șoimană ai premieriței Dăncilă, încât la iuțeală este cooptat în echipa sa reșapată. Ca și cum în câteva luni, respectivul ipochimen ar fi făcut
dovada irefutabilă a schimbării lui într-un element indispensabil pentru
minister, țară și popor.
2)Tot o
performanță, dar á rebours, constituie isprava unui prost
ce aruncă o piatră în fântână, iar zece înțelepți
nu izbutesc s-o scoată...
Potrivit
goarnelor pesedisto-aldiste și
statisticilor oficiale (I. Kant spunea că există trei categorii de minciuni:
mari, mici și statistici), marea
performanță dăncilească, din
care au rezultat firimiturile azvârlite grosului salariaților și
pensionarilor, se cheamă creșterea
economică, cică cea mai gogonată din Europa și printre cele mai vijelioase din lume. Mă rog,
propaganda oficială își proptește demagogia agresivă cu cifre umflate...
Atâta
doar că întreaga retorică pesedisto-aldistă cu creșterea economică, se bazează în exclusivitate pe consum,
nicidecum pe creșterea
reală și solidă a unei economii
sănătoase, creștere generată de
triada investiții – productivitatea
muncii – comerț dinamic și reflectată în sporul prosperității tuturor cetățenilor acestei țări, nu doar a aleșilor ticăloșiți și a privilegiaților fără obraz.
O
economie bazată în principal pe consum nu este numai extrem de fragilă și – ca atare – periculoasă pentru țară (economiștii au tras semnalul de alarmă de nenumărate ori), dar acționează și
ca un bumerang – se întoarce nimicitor împotriva ocârmuirii care a moșit-o și a
nației care i-a trecut cu
vederea capriciile începutului! Adică taman ce se întâmplă acuma în România:
cea mai mare inflație din
Uniunea Europeană, lanțul tot mai
greu (pentru omul de rând) al scumpirilor, noi taxe și impozite.
Nota
1:Dragnea și ai lui o
lasă mult mai moale cu uriașa
idioțenie numită „taxa pe
lăcomie”, acuma când constată că ea contribuie la creșterea coeficientului de risc (raitingul de țară), fapt care le îngreunează enorm sarcina împrumutării
banilor pentru pensii și
lefuri...
În
categoria succesurilor dăncilești mai trebuie incluse dovezile neîncetate de subcultură
ale tuturor cârmuitorilor actuali, gafele comise tot acuși-acuși,
lamentabilele prestații în
politica europeană și
mondială, starea deplorabilă a sistemului de sănătate și de educație, poziția
codașă între țările din Uniune la toate tipurile de transporturi (la
autostrăzi în mod special), neobositele răfuieli ale lui Tudorel Toader
(Tetelu, cum este „alintat” de presă) cu Justiția și anumiți magistrați, sfidătoarea fraternizare a politrucilor necușeri cu nelegiuiții.
Nota
2:Doamna Dăncilă, vă înștiințez pe această cale că știu în zona Maramureșului Voievodal câțiva bătrâni care trăiesc fără ajutoare sociale, fără
curent electric și chiar
fără lampă cu petrol (de unde și
cu ce să cumpere petrol lampant?). Și numai bunul Dumnezeu are știre câți
ca ei își duc astfel destinele pe
întinsul acestei țări! Ei
bine, îmbunătățiți cu o câtime viața acestor compatrioți, și fiți convinsă că gestul dumneavoastră de omenoasă cârmuire
va rămâne în conștiința românilor și în istoria lor ca o veritabilă performanță a Cabinetului pe care cu încrâncenată vrednicie
politrucianistă îl păstoriți
în prezent.
Sighetu
Marmației, George PETROVAI
11 martie 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu