Ziariștii români, la bal și fără mască!

După 70 de ani, iată că, printr-o generoasă inițiativă a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR), a fost reluată o aleasă tradiție a breslei noastre: „Balul Ziariștilor”. Manifestare a cărei primă ediție s-a desfășurat, aseară, la Cercul Militar Național. Eveniment care a reunit jurnaliști din Capitală,ca și pe colegii de la Brașov, Pitești, Râmnicu Vâlcea sau de la Craiova. Alăturându-se,într-un emoționant gest de solidaritate, confrați veniți anume  de la Bruxelles sau din Turcia.

Poate, citind aceste rânduri, unii ar fi tentați să claseze evenimentul în categoria relatărilor de la reuniunile mondene, chiar dacă, în vremea asta, vestitele baluri ale tinereților generației mele și-au cam trăit traiul.

Există, cred, cel puțin două motive pentru a mă referi la acest eveniment printr-o consemnare aparte. În primul rând, faptul că „Balul Ziariștilor” a avut loc la scurtă vreme după ce, în luna ianuarie a acestui an, pe strada Constantin Mille, din apropierea lăcașului care ne-a fost gazdă aseară,tot din inițiativa UZPR, a fost dezvelită o placă comemorativă marcând împlinirea unui veac de la constituirea primei asociații profesioniste a jurnaliștilor români, din inițiativa unor marcante personalități ale culturii noastre precum Ion Minulescu, Cezar Petrescu, Ion Pillat, Mozes Rozen și, în primul rând, Pamfil Șeicaru. Eveniment care, nu doar printr-o simplă succesiune cronologică, s-a petrecut la scurtă vreme după înfăptuirea,Marii Uniri, la 1 Decembrie 1918.  Ceea ce i-a oferit distinsului cărturar, academicianul Răzvan Theodorescu, temeiul să rostească aceste emoționante cuvinte:,,Eu, ca istoric, vă spun că reprezentați o parte de istorie, de istorie contemporană și aste suficient acest lucru pentru ca să fiți, ca breaslă, considerați de cel mai înalt respect’’.

Adevăr care onorează lumea presei noastre, fiind confirmat de împrejurarea că evenimentul de aseară se înscrie în agenda unei bogate serii de manifestări consacrate sărbătoririi Centenarului UZPR care vor fi organizate atât în București cât și în țară, bineînțeles cu concursul filialelor locale ale uniunii noastre.

Ar mai exista și un alt motiv despre care, poate, nu este prea plăcut să vorbim în acest context, dar pe care, trebuie să îl menționăm, fie și numai pentru că, noi ca ziariști care ne respectăm profesia și breasla, indiferent de opțiunile noastre politice sau religioase, avem datoria să facem tot ce ne stă în putință să nu se mai repete.

Mă refer, după cum unii dintre cititori bănuiesc, la tentativa unor veleitari care, prin mijloace ilegale și nestatutare, au încercat, cu ceva vreme în urmă, să confiște   sediul și logistica uniunii, substituindu-se conducerii sale desemnate prin voința liberă a marii majorități a membrilor săi. Din fericire, sforarii acestui jalnic puci și marionetele lor- impostori cu mască de ziarist- s-au văzut puși în fața unui adversar redutabil: solidaritatea adevăraților ziariști din presa scrisă și audiovizuală care s-au mobilizat pentru a-și apăra unitatea și demnitatea. Un prețios ajutor venind, în acest sens, din partea confraților de la jurnalul și de la Antena 3.

Nu este,așadar, câtuși de puțin întâmplător dacă, printre numeroasele puncte de atracție ale „Balului Ziariștilor” , între care s-au aflat recitaluri de muzică și poezie și o rafinată paradă a modei,de un larg și bine meritat interes s-au bucurat două cântece : „Minunată-i prietenia” și „Imnul jurnalistului”. De aceea, cer permisiunea cititorilor să reproduc refrenele acestor două piese, pe care sper să le aud cât mai des difuzate pe canalele de radio sau de televiziune. Iată: ,,Minunat-i PRIETENIA/Cel mai scump și drag cuvânt/O-nțeleg numai aceia/Care în viață știu a fi/Omenoși cu oamenii’’(,,Minunată prietenia’’). ,,Nu te amăgi,/Cât ești printre vii/Că vei fi bogat/Prin ce-ai consemnat/Istoria este de partea ta!/Istoria… istoria este plata ta!’’. Versurile ,,Imnului Jurnalistului’’ fiind compuse de confratele Miron Manega.

Mesaje care au primit o dublă fericită confirmare, o dată pentru că la miezul nopții am intrat în Ziua Mărțișorului și, mai ales, pentru că ieri colegul nostru de gazetărie Ovidiu Ioanițoaia a împlinit o frumoasă vârstă, prilej cu care a fost sărbătorit cu toată prețuirea binemeritată.

A fost, așadar, o seară a întâlnirilor prietenești,o seară  a unor dialoguri spumoase și incitante, o seară în care, mai presus de orice diferențe sau  de trecătoare neînțelegeri, a stat dorința  fiecăruia dintre noi de a dura punți trainice de încredere, de a fi sinceri,uniți, solidari și de a ne respecta unul pe celălalt. Aspirații , valori și norme sociale de care însăși societatea românească are o vitală,urgentă nevoie…

De aceea, nici nu a fost de prea mare mirare dacă, aseară, la Balul Ziariștilor- eveniment pentru care organizatorii,Doru Dinu Glăvan și colaboratorii săi de la sediul central al UZPR, merită cele mai sincere felicitări -, nici-unul dintre noi nu a purtat mască! A fost de-ajuns să ne privim în ochi, unul pe celălalt, și să înțelegem că numai împreună putem reuși în greaua, dar atât de nobila, misiune ce revine presei și slujitorilor săi pentru a reuși să dăm consistență și valoare proiectului unei Românii democratice, moderne, cu un loc demn și respectat în Uniunea Europeană și în lumea contemporană.

Așa după cum, deși nu toți am avut norocul de a câștiga una dintre surprizele puse în joc la tombola de aseară, pot spune, fără a mă feri de cuvinte, că există un mare câștigător colectiv al reuniunii: breasla ziariștilor români și UZPR, organizația sa cu adevărat reprezentativă!

Autor: Șerban Cionoff

Sursa: Jurnalul.ro