Când mama dovedea… pe toate
N-o auzeam c-o dor genunchii
Ori cade oja… de pe unghii.
Când tot spălatul fu… de mână
Cu apă rece, de fântână
Când ţoluri întindea cât gardul
Spre hram, de se miră tot satul.
Şi nu-i mai auzeai cârteala
Nici murmurul, nici bănuiala
Cum toate pe vremea aceea
Tăcea şi le făcea… femeia.
Când la un cuptoraş cu oale
Fierbea trei feluri de mâncare
Rupea ogrejii de genunche
Hrănind gurariu cu mănunche.
Iar ziua mamei ca femeie
Fu sâmbăta… pe vremea ceea
Zi-n care se reîncărca
Cocea, spăla… şi ne iubea.
Fu mama noastră toată vână
Şi gospodar şi gospodină
Bătea ş-o ţintă la unghere
Nu se uita că îi muiere
Cojea, cârchea, albea pereţii
De se mirau de ea… drumeţii
“-Ori te-i astâmpăra… vreodată?
-Cum nu … pe lumea ceealaltă!”
Aşa au fost un rând… de mame
Acuma, na, îs toate doamne
Şi de le mai zăreşti pe-afară
La o cafea, la o ţigară.
Dar mama… mama noastră frate
Şi azi… încetişor, cum poate
Pe toate le mai dovedeşte
Şi încă… încă ne iubeşte.
Foto: internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu