Libertatea prost înţeleasă

 

Pandemia a schimbat sensul ideii de libertate.

„Eliberarea de sub jugul fascist”, expresia care a însoţit întreaga perioadă comunistă, desigur pentru a masca dictatura exercitată de comunişti, este demult uitată nu numai de generaţiile mai tinere, ci şi de cele mai în vârstă, care au simţit pe pielea lor ce înseamnă lipsa de libertate.

Eliberarea de sub dictatura de tip fascistă şi comunistă a fost înlocuită cu eliberarea de sub jugul restricţiilor. Libertatea cuvântului, dreptul la libera exprimare a opiniilor, este înlocuit cu libertatea de mişcare, cu dreptul de a ieşi din casă când vrei şi fără mască. În timpul regimului comunist nu aveai dreptul de a scrie ce vrei, de a publica o carte, şi, prin urmare, scriitorii îşi petreceau cea mai mare parte a timpul în crâşme, în restaurante. Acum nu ai dreptul de a merge la restaurant, la cafenea, dar poţi scrie absolut tot ce-ţi trece prin cap. Era să uit o restricţie din timpul comunismului: nu se vindeau băuturi alcoolice înainte de ora 10. Adică era interzis să bei pe stomacul gol. Au ieşit românii în stradă? Nu. Au servit votcă, rom, coniac, şliboviţă din căni de cafea.

Lumea a evoluat? Aparent, da. În realitate încă de la celebra trinitate "Libertate, Egalitate, Fraternitate", omul le-a tratat discreţionar.  Adepţii libertăţii au prins teren. Protestatarii din toată lumea au strigat şi strigă în continuare Libertate. Nu egalitate, nu fraternitate. Cum ar suna dacă şi acum cei care protestează împotriva restricţiilor ar cere egalitate? Sau fraternitate. Cu cine să fie egali? Cu cei care respectă restricţiile? Egalitate în faţa coronavirusului? Fraternitate cu infectaţii, cu cei care îşi pierd viaţa?

Aceste probleme au fost intens dezbătute încă din timpul lui Leibniz, care cu zeci de ani înaintea Revoluţiei franceze, vorbea despre libertatea indiferenţei. Şi o combătea cu argumente puternice, raţionale. Cu alte cuvinte, se punea întrebarea dacă avem dreptul să fim indiferenţi?

În cazul nostru, avem două categorii de indiferenţi.

Cea mai mare parte dintre indivizi sunt indiferenţi în faţa restricţiilor, părându-li-se normale, dictate de realitate, de existenţa viruslui. Cea de-a doua categorie de indivizi, mult mai puţini, dar agresivi, sunt indiferenţi la existenţa virusului şi foarte sensibili la încălcarea drepturilor care nici măcar nu păreau să fie drepturi înainte de pandemie: dreptul de a ieşi din casă, dreptul a nu purta mască, dreptul de a merge la cafenea. Fiind indiferenţi faţă de coronavirus, sunt, în consecinţă, indiferenţi şi faţă de cei afectaţi de pandemie, de covid 19.

Dacă omul are o chemare atavică spre libertate, nu mai puţin adevărat este că are şi o ascunsă înclinaţie spre haos. În condiţii normale, ar fi greu de demonstrat acest defect din naştere a omului. Pandemia face demonstraţia uşoară. Cei care sfidează regulile impuse au în ADN-ul lor acest mic drăcuşor care încurcă libertatea cu libertinismul.

Şi la sfârşitul săptămânii trecute au avut loc proteste în diferite ţări. Avantajul celor care se adună şi protestează este că nu pot fi organizate anti-proteste împotriva lor. Ei se confruntă doar cu forţele de ordine. A venit rândul olandezilor să protesteze. Sunt olandezii adepţi mai înfocaţi ai libertăţii decât restul naţiunilor? Ne amintim că Olanda a fost ţara care s-a opus cel mai vehement intrării României în Spaţiul Schengen. Au protestat cumva atunci adepţii libertăţii din Olanda?

Sunt diferite grade ale libertăţii. Cea mai gravă, cu care ne întâlnit acum, este libertatea prost înţeleasă.

Pe de altă parte, nici guvernele nu sunt destul de explicite. Ezită, nu au soluţii, fiecare ţară adoptă măsurile pe care le crede de cuviinţă.

Interesantă este situaţia din Cehia. Mari băutori de bere, cehilor le place să stea ore în şir la cafenele. Ce le-a trecut prin cap patronilor de restaurante, cafenele, baruri? Să-şi transforme localurile în sedii de partid. HORECA lor a înfiinţat partidul „Deschidem Cehia”. Astfel sute de restaurante s-au deschis în ciuda restricţiilor guvernului. Împotriva cui se revoltă cehii, ce drept consideră că li s-a încălcat? De fapt, consideră că li s-a încălcat dreptul inalienabil de a merge la cârşmă, la cafenea, la restaurant. Aici ar fi de menţionat că pe întreaga perioadă a pandemiei sediile de partid nu s-au închis. Mai mult, partidele şi-au dat cu de la sine voie să organizeze şi alegeri. S-a încălcat cel de-al doilea principiu, Egalitatea.

Că unii sunt mai egali decât alţii, o vedem în toate straturile societăţii. În cazul României, vedem încălcat acest principiu al Egalităţii, combinat cu Fraternitatea, la pensii, la salarii, la multe alte privilegii.

Deocamdată, protestatarii se opresc doar la a clama primul principiu, Libertatea. Dată fiind situaţia pe întreaga planetă, din păcate trebuie să spunem că este vorba despre o libertatea prost înţeleasă.

 

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş