În clipa în care scriitorul Pamfil Bilțiu a aflat că scriitorul Nicoară Mihali și-a făcut o editură, i-a dăruit o carte de povești culeasă de-a lungul timpului de la țăranii din Maramureș. Volumul intitulat „Bătrânul Împărat și păsările dragostei” a apărut ca un dar de Sfântul Nicolae pentru toți copiii iubitori de povești.
Luna aceasta a ieșit de sub tipar o carte de povești
într-o calitate grafică de excepție. Volumul „Bătrânul Împărat și păsările dragostei”
a apărut la editura Cetatea Romei, ilustrat de către scenografa Anca Cernea de
la Teatrul ACT din București, și cuprinde șapte povești pline de învățătură, de
sfaturi înțelepte, transmise din generație în generație de către țăranii Maramureșului
pentru pruncii lor. Aceste povești au fost culese de către etnologul Pamfil
Bilțiu și au fost adaptate limbajului zilelor noastre de către scriitorul
Nicoară Mihali, pentru că există cuvinte pe care copiii din București, de
exemplu, nu le-ar înțelege: socăciță, mândruță, caier, cânepă, a toarce, hâdă,
strigoi etc. În prefața cărții, editorul declară „că timp de 20 de ani, prin
mâna lui au trecut sute de manuscrise care s-au transformat în cărți cu
ajutorul tiparului.
Acum, în momentele grele pentru omenire, când școala
a devenit o clădire fără elevi, și-a pus în gând că este nevoie de întoarcere
la povești. Așa cum s-a mai arătat, autorii acestor povești sunt oameni simpli,
oameni necunoscuți, fără nume sonore precum scriitorii. Copiii de altădată au
fost crescuți cu povești în timp ce elevii zilelor noastre au o școală BMW care
visează mașini de lux și o școală on-line, care, din cauza pandemiei, i-a
îndepărtat pe bunici să le spună câte o poveste în fiecare seară nepoților”,
spune Nicoară Mihali. Așa s-a născut ideea de a pregăti această carte de
povești pentru „copiii singuri”. Singuri, nu în sensul că nu au părinți, ci în
sensul că foarte puțin se mai ocupă școala de ei.
Ca să înțelegem mai bine cum s-a umplut tolba cu
povești a etnografului Pamfil Bilțiu, merită să poposim în casa lui Vasile Buda
în vârstă de 75 de ani, în anul 1990, în satul Ungureni din Țara Lăpușului,
când etnologul înregistrase pe bandă vreo 5 ore cu povești. Trecuse bine de
miezul nopții, banda era terminată, etnologul adormise, iar povestitorul l-a
trezit și a spus să-și „pregătească măgăoaia” că încă mai are de spus povești
până dimineață. Cel mai greu a fost să se dea titlul acestei cărți. Nicoară
Mihali s-a consultat în permanență cu autoarea ilustrațiilor acestei cărți. Pe
măsură ce desena, trimitea desenele care să însoțească poveștile. „La un moment
dat am găsit titlul cărții ca «Cenușotca», era o formulă ingenioasă a autorilor
anonimi din Maramureș, care aveau o poveste asemănătoare cu Cenuşăreasa. Simbolul
cenușii este foarte puternic: din mistuirea unei iubiri se va naște alta.
Cuvântul vine din limba valahă, dar și din limba slavă. Cenușa îngroapă lumea
copilăriei, iar adolescența aduce alte experiențe personajului. După mai multe
căutări, am ajuns în sfârșit la titlul «Bătrânul Împărat și păsările dragostei»,
pentru că maramureșenii au varianta lor de basm la «Tinerețe fără bătrânețe și
viață fără de moarte»: într-o dimineață, Împăratul se trezește și realizează că
a îmbătrânit strângând toată viața avere. Îi cheamă pe cei trei feciori să le
împartă averea, dar
să-i aducă în schimb păsările dragostei din
tinerețe. În varianta basmului din Maramureș, personajul nu îmbătrânește, ci cu
ajutorul păsărilor dragostei se întoarce la tinerețe. Feciorul cel mic îi va
aduce păsările dragostei călătorind pe spinarea unei vulpi”, explică Nicoară
Mihali.
Chiar dacă o parte dintre copiii care vor ajunge în
posesia acestei cărți nu cunosc încă alfabetul, ei vor putea înțelege foarte
bine poveștile cu ajutorul desenelor. Amintindu-ne de ceea ce spunea Seneca, că
rădăcinile fiecărei învățături sunt amare, și că roadele ei sunt dulci, cartea
aceasta le oferă copiilor dulceața poveștilor pentru a fi fericiți. Cele 7
povești poartă nume generice: Omul și lupul, Fata floare și drăguţul strigoi,
Povestea celor doi nepoți de împărat orfani, Baba care toarce, Pahon cel sărac,
Cenușotca și Bătrânul Împărat și păsările dragostei.
Poveștile
sunt culese de la Vasile Buda din Ungureni, de la Floarea Rus din Oarța de Sus,
de la Gheorghe Bancoș din Urminiș, de la Nița Dăncuș din Ieud, de la Maria Zah
din Băița de sub Codru și de la Dochia Lucian din Costeni. Cartea se așază ca o
zăpadă proaspătă peste urmele lui Moș Nicolae, care va trece pe la ferestrele
copiilor cuminți. Imaginea din poveste, trăită de un personaj, sună cam așa:
„Am fost și eu la nuntă și mi-au pus ciorbă într-un ciob spart și am mâncat de
m-am săturat”. Este la fel ca imaginea Sfântului Nicolae care prin bunătatea
lui a renăscut un obicei pe care-l păstrăm de sute de ani, cel de a dărui și a
aduce bucurii copiilor. „Și-am încălecat pe-o șa, și v-am spus povestea așa.
Și-am încălecat pe-o roată și v-am spus povestea toată. Și-am încălecat pe-o
alună, poate că a fost și minciună”.
Volumul va fi dus de către editor în școlile din
Maramureș, atunci când acestea vor fi deschise, iar copiii care vor citi
această carte, și vor demonstra asta, vor fi premiați de către editură.
Autor:
Mircea Crişan
Sursa: Gazeta de Maramureş
Nota noastră. Concursul este în plină desfăşurare iar pentru a vă înscrie luaţi legătura cu directorul editurii, dr. Nicoară Mihali, nr. telef. 0745861650 sau contact pe adresa de mail nicoaramihali@yahoo.com
Puteti sa dati mai multe amanunte despre concurs?
RăspundețiȘtergere