Klaus Iohannis - Ludovic Orban – Florin Cîțu,
trinitatea retardată, neliberală și extrem de nocivă
pentru țară
A tunat
și postdecembrismul i-a adunat (firește, nu numai pe cei trei), chit că tot
românul cu scaun la cap s-a lămurit până la îngrețoșare cât sunt tustrei de
nemintoși, neliberali și păgubitori pentru țară, implicit pentru atâția
cetățeni onești, care din nou și-au legat speranțele de steaua căzătoare a
liberalismului autohton, și l-au votat.
Poate că
unii cititori vor spune cu năduf: „Ce naiba ai cu liberalii, în speță cu ăștia
trei, când se știe foarte bine că pesediștii au fost mai mult timp la butoanele
puterii, deci răul făcut de ei României este mult mai mare? Da, rotativa
guvernamentală este un principiu fundamental al democrației veritabile! Dar nu
oricum, ci cu formațiuni politice viguroase și care au experiența cârmuirilor
anterioare. Or, în aceste cumplite vremuri marcate de o dublă criză (economică
și sanitară), Partidul Național Liberal (PNL) constituie garanția că, prin
consistenta sa participare la guvernare, lucrurile nu vor scăpa de sub control.
Dimpotrivă, este de presupus – prin raportare la cârmuirea liberală din 2020 –
că toate vor intra pe făgașul normalității într-un interval de timp
rezonabil...”
Ferit-a
Sfântul să am ceva cu liberalismul autentic și cu adevărații liberali, pe care,
așa cum am arătat în multe articole, îi apreciez atât pentru formidabila lor
izbândă politică (făurirea României Mari), cât și pentru remarcabilele
realizări socio-culturale din perioada interbelică (anul 1938 rămâne în
continuare referențial la capitolul prosperitatea generală de pe aceste
meleaguri)! Atâta doar că liberalismul actual, în afară de nume nu are nimic în
comun cu gloriosul PNL din perioada
antebelică și din cea interbelică, fapt pentru care se subînțelege că pretinșii
liberali ai zilelor noastre (alde Klaus Iohannis, Ludovic Orban, Florin Cîțu,
Rareș Bogdan, Raluca Turcan, Siegfried Mureșan etc.) nu ajung nici la degetul
mic al Brătienilor (Ion, Ionel, Vintilă, Constantin, George) în ceea ce
privește pregătirea intelectuală și profesională, orizontul și profunzimea
gândirii, trăinicia credinței, modestia traiului de zi cu zi, fidelitatea
politică de rang național și atotuman, jertfa supremă ca parte din respectul
față de adevăr, țară și popor.
În
paranteză fie spus, USR-Plus și, mai nou, AUR n-ar fi intrat cu atâta
autoritate în Parlament (la prima sa tentativă, cea din decembrie 2020, AUR a
obținut circa 10%), dacă aceste dubioase formațiuni politice nu erau consistent
ajutate de găunoșenia și, îndeosebi, de sfidătoarele derapaje ale „liberalilor”
actuali...
Concret
(asta ca să nu fiu bănuit de rea intenție sau de insuficient respect față de
autoritățile în exercițiu demonocratic), să vedem ce însușiri moral-spirituale
și fapte politico-sociale îi recomandă pe corifeii menționați mai sus să intre,
dacă nu în istoria vredniciei românești, atunci la subsolul ei sau în Anexa cu
înfăptuiri nevrednice și, deci, etern reprobabile.
N.B.:
Se zvonește că, din anul școlar 2021-2022, Istoria
românilor și Geografia României vor avea în programă oropsitul
statut al disciplinelor tolerate, respectiv cu un limitat rol educațional și
informativ.
1)Klaus
Werner Iohannis, un foarte modest profesor de fizică, n-a ajuns primarul
Sibiului, iar din anul 2014 președintele României, pentru că l-au dorit
mort-copt alegătorii români, ci fiindcă, în calitate de președinte al FDGR
(Forumul Democrat al Germanilor din România) a demonstrat că este un sas
descurcăreț (vreo șase case, cumpărate cică din banii câștigați cu meditațiile,
plus alte multe sforării bănoase), așa că nemții l-au ajutat
logistico-financiar să devină zelosul valiu
al vilaietului România din păcătosul
imperiu UE.
Iar Klausul
nemților și al tuturor alogenilor din vilaiet
și-a descoperit rădăcinile liberale (sic!) cu foarte puțin timp mai înainte de
suspecta câștigare a primului mandat la Cotroceni (cunoștințelor care l-au
întrebat de ce nu pleacă în Germania, le-a răspuns că are o misiune în
România!), promite concretizarea acestora în mega-abureli de felul „România
lucrului bine făcut” și „România educată” (evident, cu școala on line și tot mai mulți analfabeți
funcționali) și cunoaște succesuri taman
acolo unde puțini dintre noi se așteptau: sistematica încălcare a Constituției,
răfuieli în văzul lumii cu Partidul Social Democrat (PSD), dese plimbări (cu
mașina sau avionul) în țară și, îndeosebi, în străinătate, cartea Pas cu pas (mai corect era Păs cu păs sau Fără păs), celebra șepcuță primită de la Donald Trump, nu în
ultimul rând (asta a fost anul trecut) flagranta încălcare a legii și a
promisiunii făcute de el la tembelizor,
cum că – începând cu 1 Iunie 2020 – tuturor copiilor din această țară li se vor
dubla alocațiile de stat. Mă rog, după atâtea promisiuni neonorate (ba de el,
ba de guvernul lui), ce mai contează o păcătoșenie în plus? Că doar sătulul nu
crede flămândului, iar omul fără copii (cazul lui Klaus) prea puțin îi pasă că
alocația unui copil de la noi, după vârsta de doi ani, reprezintă cam o treime
din o sută de euro.
2)Ludovic
Orban (aproximativ inginer, președintele liberalilor, fost ministru al
Transporturilor și fost premier, actualmente președintele Camerei deputaților) este
în continuare omul cu țucalul prezidentului multilateral liberalizat. Pentru că
de n-ar fi așa, el nu trebuia să-și dea demisia din funcția de premier, chiar
dacă, în foarte scurta întrevedere de la Cotroceni, președintele Iohannis i-a
cerut acest lucru, dându-i totodată asigurări că n-are ce să regrete, deoarece
va fi de îndată întronat șeful destupaților.
Păi, nenicilor, nu premierul este vinovat de pierderea recentelor alegeri
parlamentare, ci președintele liberalilor! Vasăzică, într-o logică normală, ori
Șică Mandolină rămânea în continuare premier și pleca de la șefia partidului,
ori – la limită și cu necesara demnitate – renunța deodată la ambele funcții.
Numai
că, procedând în acest chip, însemna să-și taie fragila cracă politică de sub
picioare: nici președinte de partid, nici premier (la urma urmei asta a fost
condiția pusă de useriști chiriașului de la Cotroceni, pentru a accepta să
intre la guvernare alături de liberali și udemeriști), nici președintele
Camerei (omul numărul trei în stat). Adică un simplu deputat, poate în scurt
timp exclus de partid pentru insubordonare...
Firesc
este să ne întrebăm de la cine a învățat Șică doctrina liberală, știut fiind
faptul că tatăl lui, cu sinistra calitate de adjunct al șefului securiștilor
din fosta regiune Brașov, era bine plătit de statul bolșevic ca să mătrășească
partidele istorice și doctrinele lor.
3)Despre
Vasile-Florin Cîțu (pesemne Citu în alte limbi) doar atât: oltean, mai exact
vâlcean, prin naștere, termină cu greu liceul (la examenul de treaptă a fost
notat cu 4), nu izbutește în vreo doi ani consecutivi să intre la Academia de
Studii Economice din București, pentru ca brusc și fără vreo pregătire
prealabilă, în anul 1992 să plece la Colegiul din Iowa, Statele Unite, unde va
studia exact 10 ani: primii patru ani pentru diploma de matematician/economist,
următorii trei ani pentru masterat, iar în ultimii trei pentru un doctorat nefinalizat.
Întrucât
beneficiarul acestui noroc porcesc nu dă alte explicații (doar că...a avut
noroc), este normal ca și în cazul lui să ne întrebăm prin ce minune a ajuns în
Statele Unite și, mai ales, de unde a avut purcoiul de bani pentru a-și plăti
studiile: anual circa 35.000 dolari în primii patru ani (plus celelalte
cheltuieli), peste 50.000 dolari din anul 1996.
La fel,
actualul premier nu dă explicații nici despre modul cum a ajuns liberal sau
despre rapida sa ascensiune în această formațiune politică...
În
calitate de ministru al Finanțelor publice, personajul nostru a făcut ceva
furori cu miliardele de euro împrumutate (n-a dat vreodată socoteală dreaptă
despre felul cum au fost cheltuite aceste miliarde), precum și prin condamnarea
grosului românilor la sărăcie lucie din pricina neindexării la începutul
fiecărui an, respectiv prin jefuirea pensionarilor (majorarea pensiilor nu s-a
făcut cu 40% și de la 1 ianuarie 2020, adică așa cum promisese ipochimenul la
instalarea cârmuirii liberale în noiembrie 2019, ci numai cu 14% și cu o
întârziere de opt luni).
Având gândirea
economică a unui contabil mediocru, iar cea politică și mai precară, sunt
convins că premierul Cîțu va urma păguboasa strategie a Cabinetului Orban:
multă pălăvrăgeală, bani cu țârâita pentru investiții și grosul cetățenillor,
ireproșabila servire a clientelei politice, promisiuni de mai bine cu carul,
reușite cu paharul.
Sighetu
Marmației,
George PETROVAI
5 ian. 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu