Lucrurile grave spuse pe un ton calm, liniştit, aproape adormitor, nu trezesc un interes pe măsura profunzimii lor. Cam aşa a prezentat preşedintele Klaus Iohannis schiţa proiectului de reformă care urmează să fie pusă în practică de guvern şi coaliţia de guvernare.
Este adevărat că şi întrebările ziariştilor prezenţi la conferinţa de presă organizată la Cotroceni au fost de suprafaţă, menite să scoată de la preşedinte răspunsuri concrete la problemele la zi, utile televiziunilor pentru breaking news.
Totuşi, preşedintele a spus lucruri esenţiale. Practic a anunţat începutul reformei, fără să pronunţe de foarte multe ori cuvântul „reformă”. S-a ferit pe cât posibil de cuvinte precum „restructurare”, „disponibilizare”, „reducere”, expresii specifice în cazul reformării unei societăţi. De câteva ori preşedintele a ţinut să repete că îngheţarea salariilor se referă numai la personalul bugetar. Lucru care se înţelege de la sine.
În anii 1990 era la modă „terapia de şoc”. Adică tai odată, fără ezitare, aşa ca atunci când tai coada câinelui. Ca să nu spunem ca în cazul securii călăului. Ca să taie dintr-o dată, condamnatul îi dădea călăului un cadou frumos. O şpagă, în termenii zilelor noastre.
Terapia de şoc a funcţionat în Polonia, Cehia şi într-o măsură mai mică în Ungaria. Ion Iliescu a lălăit-o, de la primul până la ultimul mandat. A înţeles trecerea de la comunism la capitalism printr-o necesară etapă de criptocomunism. Totul s-a făcut pe jumătate şi în timpul regimului Emil Constatinescu. Certurile din CDR au înlocuit măsurile de reformă promise în campaniile electorale. Preşedintele Băsescu s-a tot pretătit de marele salt, dar nu a făcut decât mici salturi, ca de broscoi în iarba înrouată. Cel mai mare şi viteaz gest a fost tăierea salariilor bugetarilor cu 25%. Drept pentru care PDL a plătit cu dispariţia de pe scena politică. De altfel, acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu PNŢCD. Principalul partid de guvernare din perioada 1996-2000 nu a mai intrat în parlament.
De unde se poate trage următoarea concluzie: cine reformează, cine aplică terapii de şoc, pierde alegerile. Cum PSD nu a aplicat niciodată vreo terapie de şoc, nici măcar pentru sine, nu a pierdut în mod catastrofal niciodată alegerile. A mai pierdut câte o bătălie, pe ici pe colo, dar a rămas partid mare. Şi nereformat va rămâne şi în următorii patru ani. Acesta este modul lui de a face politică. PSD dă, nu ia. Aceasta este deviza lui. Ca babele miloase care aruncă un bănuţ celor cu mâinile întinse la ieşirea din biserici.
Ce mai are de pierdut preşedintele Iohannis dacă porneşte pe calea reformelor profunde? Doar popularitatea în rândul bugetarilor. Ce au de pierdut partidele din arcul guvernamental? Viitoarele alegeri. Dacă PNL îşi ia în serios rolul de principal partid de guvernare, aşa cum a făcut PN|CD, aşa cum a făcut PDL, la alegerile din 2024 îl vedem uitându-se prin gard la partidele care vor trece pragul electoral de 5%.
În aceste condiţii, parcă vedem pe altcineva asumându-şi rolul de partid al reformelor structurale. USR-PLUS forţează nota obligându-i pe liberali să înceapă fără întârziere punerea în practică a unor măsuri curajoase.
Cam aşa stau lucrurile la începutul guvernării PNL-USR-PLUS-UDMR. Într-o rână.
Preşedintele Iohannis trebuie să ia biciul în mână. Neforţate dinafară, aceste partide de centru dreapta, o vor lua spre stânga. Având drept scuză pandemia, vor amâna măsurile de reformă până după jumătatea mandatului, când practic se intră în campanie electorală.
Prin modul de exprimare calm, prin atitudinea binevoitoare, preşedintele Iohannis dă totuşi semnalul de pornire spre o nouă etapă de dezvoltare a ţării noastre, dar lasă să se înţeleagă că este decis să reformeze România, cu orice preţ.
Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informaţia zilei Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu