Atacul frontal al primarului Emil Boc la adresa conducerii partidului ca urmare a desemnării unui prefect UDMR la Cluj anunţă deschiderea unei lupte pe faţă între taberele din PNL. În preajma congreselor toate partidele intră în fierbere.
Mai ales când se află la guvernare. Nu este doar cazul PNL. Nici frăţietatea politică dintre USR şi PLUS nu este într-o mai bună condiţie.
După ce Dacian Cioloş a fost asigurat că după fuziune el va deveni preşedinte, Dan Barna s-a răzgândit şi nu cedează funcţia, aşa cum a fost înţelegerea.
Spre deosebire de PNL, celelalte două partide nu au o relaţie de respectuoasă subordonare faţă de preşedintele României, aşa cum este cazul PNL. Aşadar, meciul dintre USR şi PLUS se joacă fără arbitru.
Trecut aproape fără să fie observat şi PMP are congres. Micul partid al lui Traian Băsescu a ratat la limită intrarea în parlament. Se vorbeşte despre fraudare. Probe nu s-au adus.
După alegeri singura voce care s-a mai auzit a fost a lui Traian Băsescu. Fostul preşedinte a ezitat să spună că vorbeşte în numele PMP. S-a pronunţat asupra subiectelor arzătoare la ordinea zilei fie ca europarlamentar, fie pe persoană fizică.
Congresul PMP se desfăşoară chiar în aceste zile. Nu s-a făcut mare caz pe marginea lui pentru că a rămas în afara parlamentului. Se poate spune că PMP este o bucăţică din PDL care plăteşte oalele sparte în timpul regimului Băsescu. Este adevărat că şi PDL a plătit greşelile trecutului cu pierderea numelui şi a identităţii, lăsându-se înghiţit de PNL.
Ce au în comun aceste formaţiuni politice? Foarte multe încuscriri, mezalianţe, cumetrii. Traian Băsescu a ajuns preşedinte în 2004 cu ajutorul PNL. Dacian Cioloş a fost acceptat prim ministru şi susţinut de PNL. Cea mai mare parte din membrii PMP provin din fostul PDL. Doar USR pare un corp străin, dar alianţele electorale de la locale au amestecat lucrurile. Nicuşor Dan a ajuns primar general al Capitalei datorită susţinerii din partea PNL.
Cu mici nuanţe, toate aceste formaţiuni sunt de dreapta. Şi mai au un element care le apropie: toate sunt anti-PSD. Dacă la alegerile din anul 2020 PNL şi USR-PLUS au exclus orice alianţă cu PSD, pentru alegerile următoare este prea devreme să fixezi un astfel de canon. Reperele de ordin ideologic sunt funcţionabile în preajma campaniilor electorale. De ce ar miza acum PNL pe o poziţie anti-PSD din moment ce în urmă cu câţiva ani a intrat într-o alianţă cu care a câştigat alegerile din 2012? Ce s-a schimbat între timp? S-au mişcat câteva piese la vârful partidului.
Ludovic Orban spune acum că a fost împotriva alianţei cu PSD, dar de ce nu şi-a dat atunci demisia din PNL? Mulţi eroi după război. O sumedenie de actuale vedete liberale se fălesc acum cu faptul că au fost împotriva alianţei cu PSD. Totuşi, au aplaudat victoria USL la alegeri.
USR-PLUS se fălesc că nu au acceptat niciodată o alianţă cu PSD. Vor avea de câştigat de pe urma acestei vitejii idelogice? Presupunând că după congres în PNL, după tradiţie, va apare o aripă disidentă, un partid ca USR nu va profita de ocazie să încropească o majoritate parlamentară cu PSD?
Nu se spune că te faci frate cu dracul până treci puntea? După cum se prezintă spectrul politic actual este posibilă absolut orice combinaţie. USR pe de o parte sapă la temelia PNL, pe de altă parte se declară în continuare un partid anti-PSD.
Unde să aşezi un partid de 16 procente care visează să guverneze România? Soluţia corectă, cinstită, ar fi realizarea unei alianţe pe criterii ideologice şi doctrinare. Cele patru partide, PNL, USR, PLUS şi PMP, au în fond aceeaşi rădăcină. Ceea ce le deosebeşte în mod fundamental sunt ambiţiile liderilor.
Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informatia zilei Maramureş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu