O victorie a lui Viktor Orban

 

În timp ce preşedintele Klaus Iohannis anunţa o “clauză de temporizare”, premierul Viktor Orban îşi anunţa compatrioţii că Ungaria a primit o derogare pentru importul de petrol ieftin din Rusia. Prima excepţie de la pachetul comun de sancţiuni al ţărilor UE împotriva Federaţiei Ruse. Odată o breşă făcută în zidul de apărare împotriva agresiunilor Rusiei în Ucraina cine ştie ce se mai poate întâmpla.

Gândite ca o placă de presiune împotriva politicii Moscovei, sancţiunile s-au întors ca un bumerang împotriva celor care le-au iniţiat. În proporţii diferite. În timp ce Statele Unite sunt cel mai puţin afectate, ţările din Europa intră în propria capcană.

Germania, motorul economic al UE, dependentă de petrolul şi gazele ruseşti, la un preţ extrem de mic faţă de România, intră în criză. Inflaţia a ajuns la 5%. Consecinţele, deocamdată, se văd deocamdată doar la suprafaţă, ca aisbergul care a scufundat Titanicul.

Ce se va întâmpla în continuare? Preşedintele Ucrainei cere în continuare arme pentru a ataca armata rusă. De asemenea, o mică ţară nordică a cerut ca întreaga flotă europeană să transporte cerealele din Ucraina pentru a preîntâmpina foametea care ameninţă ţările sărace.

Rămasă fără ieşire la mare, Ucraina are blocate 20 de milioane de tone de cereale. După cum se vede acest război are consecinţe economice dezastruoase pentru toată lumea, şi pentru sancţionaţi, respectiv pentru Rusia, şi pentru cei ce au introdus sancţiunile, respectiv ţările NATO şi UE.

Preţul libertăţii nu este niciodată prea scump, dar deja se pune problema dacă nu cumva s-a mers prea departe şi dintr-o parte şi din alta. Mondializarea cauzei ucrainiene cere sacrificii din ce în ce mai mari. Lumea liberă aşteaptă să se revolte populaţia Rusiei, dar până la urmă să nu ne trezim că societatea din ţările democratice va reacţiona la fel de violent ca în cazul restricţiilor din timpul pandemiei de coronavirus.

Partidele anti-sistem abia aşteaptă un motiv ca să iasă în stradă şi să creeze haos. Avem exemplul AUR de la noi. După ce s-au ridicat restricţiile, partidul lui George Simion a intrat în cădere liberă. Presupusul său procent în sondaje de peste 20% s-a înjumătăţit. Totuşi cu 10% de la ultimul sondaj dat publicităţii depăşeşte cu un procent USR-ul.

Crizele, de orice natură, impulsionează mişcările de protest, alimentează nemulţumirile populare, obligă guvernele să ia măsuri populiste. Pe marginea războiului din Ucraina, a crizei gazului şi petrolului rusesc, partidele anti-sistem acumulează un capital electoral care, la rândul lui, poate provoca crize politice interne, specifice fiecărei ţări. În Franţa, de pildă, partidul Marinei Le Pen îşi va intensifica atacurile împotriva structurilor UE, în timp ce în România AUR deja şi-a întors tunurile către UDMR.

În lipsa pandemiei, partidul lui George Simion caută alt adversar şi deja l-a găsit. Exploatând legătura de prietenie dintre Putin şi Orban militanţii AUR au ajuns la concluzia că Ungaria vizează ocuparea Ardealului. Pentru USR este ceva mai greu să-şi găsească direcţia de atac, însă odată cu deteriorarea climatului economic, pe marginea scumpirilor în spirală, criticând deciziile guvernului, partidul pe care l-a părăsit Dacian Cioloş poate rămâne în centrul atenţiei.

Nu este lipsit de interes ecoul pe care îl va avea în România exceptarea Ungariei de la respectarea embargoului asupra petrolului şi gazelor din Rusia. Viktor Orban şi-a asigurat susţinerea populaţiei care nu va mai avea de suportat scumpirile la carburanţi şi gaze.

Datorită abilităţii diplomatice a lui Viktor Orban va scăpa Ungaria de criza care pare să cuprindă ţările UE sau este doar o victorie de etapă? Deocamdată putem remarca un lucru: popularitatea premierului ungar va creşte nu doar în rândul comunităţii maghiare din Ardeal, ci şi în rândul populaţiei majoritare româneşti.

 

Autor: Dumitru Păcuraru

Sursa: Informaţia zilei Maramureş