O actuală tefelistă cu nume de pasăre migratoare de baltă din ordinul caradriiformelor și salarizată oficial prin CNSAS ar fi ținut ascuns încă din 2006 dosarul de ciripitor la Securitatea lui Ceaușescu al lui Traian Băsescu. E vorba despre probele pe baza cărora – la momentul oportun/stabilit – Înalta Curte de Casație și Justiție a decis definitiv că Traian Băsescu a făcut poliție politică, trebuind să suporte și niște consecințe înfiorătoare, cum ar fi pierderea dreptului de a mai trăi luxos pe banii statului (ca admirabil om de dreaptă conservatoare, bineînțeles).
Pentru cine pricepe mai greu ce este aia poliție
politică, poliția politică e atunci cînd te duci la organe ca să torni pe unul
sau pe mai mulți că se abat de la linia ideologică și de acțiune a Partidului
și Statului nostru. Ulterior faci o carieră frumoasă, căci organele te
recompensează cu cățărare pe cadavrele (la propriu sau la figurat) ale celor pe
care i-ai turnat.
Nu-i exclus ca informația despre dosirea probelor în
cazul Băsescu să fie o intoxicare menită să compromită unul dintre puținele
site-uri abătute de la linia actuală a Partidului și Statului nostru. Tot așa
cum e posibil ca informația dată exclusiv celor de la ActiveNews să fie
corectă, iar aceasta să fie chiar concluzia anchetei interne a CNSAS, după cum
susține site-ul pomenit.
În ambele ipoteze de lucru, una dintre concluziile
obligatorii este că toată cloaca din perimetrul Securității pute înfiorător
pînă azi. “Vedem Securitatea și pe urmașii ei în carne și oase la timpul
prezent” – spunea, tulburată, Nagâț Germina la Europa Liberă. Cîtă splendoare
morală ar desfășura doar acest titlul dacă fix Nagâț a ascuns probele din
dosarul lui Băsescu.
Ceea ce încă nu e 100% cert. Mai trebuie surse
suplimentare de confirmare.Însă nici de mare mirare n-ar fi atîta vreme cît
dubla măsură ostentativă defineste omul nou. Adică tefelistul (specie pe cale
de multiplicare spontaneu-dezordonată care se trage din băsism).
Pentru mine, cea mai flagrantă demonstrație a
acestei jalnice certitudini a fost momentul în care Preaiubita Codruța era să
fie anchetată penal. Pînă la acel moment, orice procuror trebuia lăsat
netulburat în pace să-și facă triaba. Pînă la acel moment. În acel moment, prin
bocete și lacramente stradale și mass-mediatice, tefelimea și băsiștimea au
stabilit că ele, nu procurorii hotărăsc cine poate și cine nu poate fi
anchetat. De pildă, Preaiubita nu putea fi anchetată nici măcar pentru a fi scoasă
de sub o culpă mincinoasă, ceea ce ar fi fost cu mult mai bine pentru Însăși.
Dar, deh… Atîta-i mintea, mai multă nu-i.
Exact același mecanism schizoid putea funcționa și
în mintea nagâță a anului 2006. Ne imaginăm că Gearmina, anticomunistă feroce,
se pomenește în brațe cu delațiunile abjecte ale unui fost demnitar PCR ajuns
Preaiubit Conducător anticomunist. Ei? Ce face în această situațiune fecalieră
o tînără ce aspiră la o frumoasă carieră administrativă și pe care o ajută
numele păsării migratoare de baltă din ordinul caradriiformelor, deoarece este
remarcabil? Ce să facă? Prin pitirea probelor, hotărăște ea, Gearmina, cine
poate fi și cine nu poate fi condamnat ca milițian politic. De pildă,
Preaiubitul Conducator al anului 2006 nu putea fi condamnat pentru așa ceva, în
pofida probelor. Reale, dar pitite.
Și trecură anii. Iar carierele pititoarei și
pititului s-au desăvîrșit cît de apoteotic s-a putut sau s-a permis.
În fine, situația neoanticomunistei tefeliste cu
nume de pasăre migratoare de baltă din ordinul caradriiformelor ar trebui
clarificată prompt și cu justă responsabilizare – fie a sa, fie a celor care o
acuză public pe nedrept.
Însă situația este mai complicată în cazul lui
Băsescu. Pitite sau nu, documentele care îl incriminau existau, iar cine
trebuie știa foarte bine ce probau ele. Or, singura întrebare care contează
este ce și cît a comis președintele României Traian Băsescu, ca președinte al
României, știind de existența documentelor și cunoscîndu-i bine pe cei despre
care știa că le dețin?
Desigur, nu-i vorba despre cutare nume de pasăre
migratoare de baltă din ordinul caradriiformelor.
Oare Licuriciul a știut?!
Autor:
Sorin Faur
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu