Spre o nouă ordine mondială

 

În timp ce în Europa războiul dintre Rusia şi Ucraina continuă, cu foarte mici speranţe de reinstaurare a păcii, Statele Unite se implică într-un nou conflict. Preşedintele taiwanez, în faţa ameninţărilor Chinei, a anunţat că se bazează pe o cooperare între armata din Taiwan şi Garda Naţională americană.

Reacţia celei de a doua puteri economice din lume nu se va lăsa prea multă vreme aşteptată. China nu-i Rusia.

Forţa ei de reacţie va depăşi implicarea Statelor Unite strict în problema Taiwanului.
Competiţia economică dintre cele două mari puteri este reală, nu ca în cazul Rusiei, unde în plan principal este competiţia militară şi doar în subsidiar problemele economice.

Sancţiunile împotriva Rusiei caută să-i slăbească lui Vladimir Putin capacitatea de finanţare a războiului cu Ucraina, în timp ce eventualele sancţiuni împotriva Chinei ar amplifica şi mai mult crizele deja existente ale materiilor prime şi mai ales ale componentelor electronice importate de majoritatea ţărilor dezvoltate de la producătorii chinezi.

În ciuda avantajelor uriaşe în probleme de securitate pe care le oferă SUA, parcă se depăşeşte o anumită limită a conflictelor cu impact mondial.

Jandarmul planetei riscă să-şi piardă încrederea anumitor categorii sociale din lumea liberă.
În numele democraţiei, al libertăţii, trebuie făcute multe sacrificii, dar nu se ştie dacă în spatele acestor principii nobile nu se ascund şi foarte mari interese economice.

Giganţii economici dau tonul în foarte multe domenii. Aşa cum pandemia a favorizat producătorii de vaccinuri, războiul din Ucraina favorizează producătorii de armament.
Dacă cele câteva sute de cazuri de variolă a maimuţei de pe glob pun din nou problema vaccinărilor la nivel planetar, un conflict armat în Taiwan ar pune în plan secund războiul din Ucraina.

Implicaţiile la nivel internaţional sunt infinit mai mari dacă relaţiile chinezo-americane se deteriorează şi mai mult decât până acum. Asta ar putea să însemne o atenţie mai mică acordată din partea Statelor Unite problemelor din Europa.

România se bucură de o relaţie foarte bună cu Statele Unite, atât în cadrul parteneriatului special, cât şi în cadrul NATO, dar din punct de vedere economic, social şi cultural, relaţiile noastre în cadrul UE sunt, pe termen lung, mai importante. Americanii nu au renunţat la viza pentru români, dar în acelaşi timp România încă nu este acceptată în Spaţiul Schengen.
Ce este mai important pentru români, intrarea în SUA fără viză sau extinderea Spaţiului Schengen? Evident, mai multe avantaje oferă circulaţia liberă în Europa.

Premierul Ciucă a pus aceste probleme în faţa PPE. Liderii popularilor europeni au promis că vor susţine aderarea ţării noastre în acel spaţiu râvnit încă de la aderarea la UE, dar promisiunile au rămas simple promisiuni.

Preşedintele Iohannis, după întâlnirea la vârf pe tema a noi sancţiuni împotriva Rusiei, vorbea despre o „temporizare”, adică o amânare a deciziilor. De o „temporizare” întinsă pe ani întregi se loveşte şi România la multe capitole în relaţiile cu Uniunea Europeană şi Comisia Europeană.

Extinderea conflictelor cu impact mondial nu ne ajută deloc în rezolvarea unor probleme punctuale. La fel ca aderarea la Spaţiul Schengen, ridicarea Mecanismului de Cooperare şi Verificare, MCV, care împiedică reformarea Justiţiei, a rămas o promisiune rostogolită de la un guvern la altul, de la un preşedinte la altul.

Dacă se vorbeşte despre o nouă ordine mondială, România trebuie să-şi reconstituie priorităţile, la fel ca parteneriatele cu anumite ţări.

Înainte de toate trebuie să se ajungă la un consens politic intern. Alianţa celor două partide mari face posibil acest lucru.

Dar oare actuala clasă politică înţelege ce înseamnă o nouă ordine mondială? Nu se prea vede că ar înţelege.

Autor: Dumitru PĂCURARU

Sursa: Informaţia zilei Maramureş