POVESTE

 

Pelegrin solitar pe cãrãri neştiute,

Cu flori rãsãrite în priviri pierdute

Cu fulgere-n inimã şi tunete-n piept,

Cu doruri nestinse, cuminte, te-aştept.

 

Mã apune cuvântul şi viaţa-nsereazã

Iubirea-mi se zbate în inima treazã,

Ȋncerc sã te strig, cuvintele-s plumb,

Gânduri, dorinţe, la tine n-ajung.

 

Te aştept din trecut, înflorind sãrbãtori,

Zugrãvit-am cu tine amurguri şi sori…

Se scuturã macii şi-n plete îmi ninge,

Doar dorul cuminte din ochi, se prelinge.

 

Visul tresare, croşetând în neştire,

Curcubee scãldate în ploi de iubire;

Sufletul tânãr te aşteaptã, ţi-am spus,

Nu are hotar pânã la apus!

 

CORINA OFELIA CORPODEAN

Varianta cântată aici https://youtu.be/yQVFR4ELl94?si=bDes-ZB8jdP9xMf2