Vreau să îmi fii mereu un dor aparte
Ca visul neștiut din tot ce-i nelumesc,
Să fii și când nu ești, o pagină de carte
Ce-o știu pe dinafară chiar dacă n-o citesc.
Mereu vreau să te simt în aer oxigen,
Să mă cunun cu tine zâmbind printre silabe,
Să simt că-mi esti în carne fertilul sol peren,
Același adăpost în lumea ce ne soarbe.
Să-mi fii oricând o graniță deschisă
Prin care să-mă-nalț de câte ori cobor,
Să-mi fii steaua polară care mi-a fost promisă
În visul meu albastru de caznă și de dor.
Vreau să îmi fii nestins dorul de infinit
La fel să te doresc în visul meu pustiu.
Căci tot ce-am căutat de când am răsărit
E liniștea iubirii , pierdutul meu pariu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu