De la o zi la alta aflăm tot mai multe detalii privind modul în care China comunistă a infectat globul cu virusul Wuhan. Asta s-a produs pe parcursul a 21 de zile de inacțiune și dezinformare din partea comuniștilor chinezi. Vă împărtășim ultimele date pe care le-am depistat privind subiectul și care au fost publicate într-un dosar din 12 mai de publicația germana Spiegel International. [Link: https://www.spiegel.de/…/a-failed-deception-the-early-days-…https://www.theatlantic.com/…/time-americans-are-do…/611056/]
Decembrie 31, 2019
Nu se știe exact când s-a produs prima infectare. Cert e că ea s-a produs în Wuhan, China. A fost o scurgere a virusului din laboratoarele din Wuhan, ori o infectare subită a vânzătorilor din piețele umede / wet markets ale orașului unde se vindeau pești și produse marine? Autorii articolului nu spun pentru că nu știu. Casa Albă ne spune că virusul a scăpat dintr-un laborator, a infectat oamenii dintr-o piață din Wuhan, iar după aceea s-a extins în toată lumea.
Comuniștii Chinei ne spun tocmai invers, că virusul nu a fost produs în laborator, nu a apărut în piețele din Wuhan, ci că ar fi fost adus în China de un grup de atleți americani veniți pentru o competiție sportivă în toamna lui 2019. Ultima explicație e o fabricație crasă a comuniștilor chinezi pe care nu o crede nimeni. Cine spune „nu există Dumnezeu” nu poate spune adevărul.
Câțiva jurnaliști de la Spigel International au mers în China în aprilie și au luat interviuri pe unde au reușit, ori unde li s-a permis să ajungă. Au vorbit cu medici, oficialități, oameni suferinzi de virus, dar în Wuhan li s-au interzis interviuri cu medicii de la Institutul de Virologie. Acolo s-a încheiat călătoria lor în China, în fața porților faimosului laborator din Wuhan. Într-un sens, deci, informațiile din articol sunt incomplete.
Wuhan e o metropolă uriașă, mai mare ca New York, Londra sau Paris. În acea aglomerație umană, pe 20 decembrie 2019, Chen, un vânzător de produse marine din cea mai insalubră piață din Wuhan, nu se simțea bine. Avea 42 de ani. După 4 zile de febră și vomitări s-a dus la medic. I s-a făcut o perfuzie, fără ca medicii să suspecteze un nou virus la orizont. Situația lui Chen, însă, s-a înrăutățit și pe 26 decembrie a fost internat în spital.
În cele șase zile, însă, tot mai multe persoane care fuseseră la aceeași piață ori munceau acolo raportau aceleași simptome: febră, vomitări, tuse greu de stăpânit. Treptat, în acea săptămână, zeci, apoi sute de persoane s-au dus la medic, iar apoi au fost internați în spitale. În piață se vindeau tot felul de animale exotice și stranii: lilieci, hârciogi, șerpi, pangolini și chiar pui de lup. Pe 1 ianuarie, piața a fost închisă, dar, în aprilie, când jurnaliștii germani au vizitat piața, mirosul greu și nesănătos al pieții încă plutea în aer.
Pe 27 decembrie a fost depistata prima infecție COVID-19 în Franța.
Pe 31 decembrie, municipalitatea din Wuhan a spălat și dezinfectat piața unde se infectaseră zeci de persoane și care au transmis infecția la sute, iar apoi la mii de alte persoane. Tot pe 31 decembrie, medicul ca re l-a tratat pe Chen a ajuns la concluzia că el suferea de un virus până atunci necunoscut. În timp, acel virus a primit numele de COVID-19. Medicul și-a împărtășit impresiile cu alte laboratoare din China, iar apoi din Statele Unite. Pe 11 ianuarie, autoritățile chineze au închis laboratoarele din Shanghay, unde se examina coronavirusul și germenii depistați la cei infectați.
Dezinformatii
Aproape simultan autoritățile chineze au interzis medicilor și cercetătorilor să mai continue examinarea virusului ori să publice rapoarte privind munca lor. Motivul, susțineau autoritățile, a fost să nu creeze panică în rândul oamenilor. La sfârșitul lui ianuarie se sărbătorea Noul An Chinezesc, iar tot în ianuarie urma să aibă loc congresul partidului comunist chinez pe Regiunea Hubei unde se afla Wuhan.
Concluzia jurnaliștilor germani a fost că „the authorities were doing all they could to keep both the public and the central government in the dark about the extent of the epidemic / autoritățile făceau tot ce puteau să prevină informarea publicului și a guvernului central privind extinderea epidemiei”.
Jurnaliștii germani își continuă ancheta dovedind cum autoritățile comuniste au continuat să mintă. Pe 11 ianuarie afirmau că nici un medic nu fusese infectat, când de fapt zeci de cadre medicale erau deja infectate. Afirmau, de asemenea, că virusul nu se transmite de la persoană la persoană, ci doar de la animal la persoană. Acest neadevăr a fost inițial transmis de China Organizației Mondiale a Sănătății, care, la rândul ei, a transmis dezinformarea întregii planete.
Această dezinformare a fost cauza principală a exploziei pandemiei. Dacă se știa dinainte că virusul se transmite de la persoană la persoană, măsurile preventive ar fi fost altele și luate mai din timp.
Între timp, infectările din Wuhan au ajuns la mii de persoane, sute deja muriseră și altele erau pe punctul de a muri. Pe 19 ianuarie experții chinezi au avut întrevederi cu liderii comuniști explicând seriozitatea problemei. Pe 20 ianuarie presa comunistă din China a început să publice privind epidemia. Pe 23 ianuarie întregul Wuhan a fost pus sub carantină, înconjurat de Armata Populară. După 23 ianuarie a fost imposibil ca cineva să intre ori să iasă din oraș. La ora 10 dimineața, în aceeași zi, aeroportul a fost închis.
Dar a fost prea târziu. Între timp, zeci de mii de persoane din Wuhan deja plecaseră din Wuhan cu trenul, autobuzul, avionul, ducând cu ei virusul Wuhan în alte părți ale Chinei. Iar apoi în restul lumii. În Wuhan, cozile pentru a intra în spitale sau în sălile de urgență medicală ajunseseră la mii de oameni. Medicii declarau că zilnic se înghesuiau în clinici câte 1500 de persoane. Peste 200 de angajați ai Spitalului Central din Wuhan au fost infectați. Armata Populară Chineză a construit la repezeală un spital de campanie cu 2500 de paturi.
Oftalmologul chinez Li Wenliang, cunoscut pentru lupta lui împotriva cenzurii totalitare privind epidemia, s-a infectat și el. Curajos, a continuat să transmită prin media socială privind pericolele epidemiei. A fost cenzurat, iar pe 6 februarie a murit, la 33 de ani, lăsând în urmă o soție tânără însărcinată și un copil.
Cultul personalitatii lui XI
A fost, însă, prea târziu. Experții susțin că dacă China ar fi pus Wuhan în carantină cu o săptămână ori două înainte de 23 ianuarie, numărul persoanelor infectate ar fi fost de trei până la 18 ori mai mic. Dar China comunistă s-a mișcat prea încet. Dezinformarea însă a continuat. Tiranul Xi a folosit epidemia pentru a-și consolida cultul personalității. Pretindea că el încă de pe 7 ianuarie a recomandat carantinarea metropolei Wuhan, dar că, îngăduitor fiind, a lăsat după ceilalți membri ai conducerii Partidului Comunist Chinez.
Șeful comunist peste Wuhan a fost destituit la începutul lui februarie, iar în martie, China comunistă a publicat cartea „2020: A Battle Against the Epidemic / 2020: Bătălia împotriva epidemiei”. Centrul atenției cărții e tovarășul Xi. S-a lansat o campanie de „mulțumire” la adresa Partidului Comunist Chinez, numită „gratitude education / educație pentru mulțumire". Cartea are și poze impozante, printre ele, una cu liderul OMS care îl laudă pe Xi pentru „cunoștințele aprofundate pe care le are privind coronavirusul și măsurile luate”.
Ironic, are și un mesaj din partea lui Trump care și el, pe 7 februarie, îl lăuda pe Xi pentru că „he's got the situation under control / ține situația sub control”.
La mijlocul lui aprilie, jurnaliștii de la Spiegel ajung la Wuhan. Parchează în fața Institutului de Virusologie și încearcă să intre în clădire. Echipa militară de „Bio Security” îi oprește cu mesajul „intrarea interzisă”. Aici se termină odiseea jurnaliștilor. Citând experți, ei tind să creadă că virusul COVID-19 nu a fost produs în laborator. Mai degrabă s-ar fi produs „în mod natural” la pangolini fiind apoi transmis la oameni, iar apoi de la om la om.
Pe 11 ianuarie, Chan a fost externat sănătos.
Cum a controlat China comunistă populația pe durata pandemiei?
London Review of Books a publicat pe 22 mai jurnalul unui scriitor chinez scris pe perioada pandemiei. [Link: https://www.lrb.co.uk/the-paper/v42/n11/long-ling/in-beijing]
Jurnalul se focalizează pe metodele folosite de comuniștii chinezi sa controleze populația. Măsurile au fost atât clasice, cât și prin tehnologie. Ca și în România comunistă, directorii de blocuri din China sunt informatori. Pe durata pandemiei aveau obligația să se asigure că oamenii nu ies din apartamente, din bloc, că stau închiși, nu ies la scara blocului, poartă măști după relaxarea restricțiilor, etc. Țineau o evidență meticuloasă a populației din blocuri, folosind telefoanele pentru a ști unde sunt ori merg locatarii.
Tehnologia a fost și ea folosită în același scop. Jurnalul scriitoarei conțin detalii interesante, dar ne rezumam la doar unul. O persoana nu a respectat restricțiile, ieșind în parc cu bicicleta. La întoarcerea acasă a primit un mesaj SMS din partea securității: „știm că ați fost în parc. Bine ați venit acasă. Sunteți rugat să stați în izolare 14 zile”. În fiecare zi după aceea, directorul de bloc bătea la ușa persoanei respective să se asigure că ordinul era respectat.
Ne dorim 5G? Tehnologia Huawei folosită de China comunistă pentru supravegherea digitala a 1.4 milioane de ființe umane? Noi am zice: Nu!
ALIANŢA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu