E timpul să ne întoarcem la viaţă
E timpul să ne întoarcem la viaţă, spun ei
e vremea să ieşim tiptil din case
cu feţele ascunse în măşti chirurgicale
ca nişte răufăcători în căutarea prăzii
e vremea să umplem birourile cu zumzet
să concepem bugete să îndeplinim planuri să respectăm deadline-uri
să nu ne mai ascundem în penumbră
ca nişte animale speriate de cursa de şoareci.
Normalitate!, strigă toţi în cor
şi strigătul lor reverberează în ficatul meu
ca nişte lovituri de baros.
Eu una atât vă spun:
de pe canapeaua care a împrumutat forma corpului meu
din faţa laptopului care mi-a iluminat chipul ridat
de lângă pisica mea cu care am ajuns să comunic
ca şi cum am fi o singură fiinţă
eu nu mă mişc.
Afară plouă cu stropi reci şi îngrămădiţi
ca o pastă lăptoasă se strecoară lumina prin fereastră
lumea tăiată în felii de jaluzeaua oranj e tot ce pot suporta.
Ce dracu’, nu înţelegeţi că m-am schimbat?
sunt acum o altă femeie în acelaşi corp ruginit
am ajuns să iubesc ecoul propriei mele voci
precum o victimă se ataşează de cel care o molestează.
Foto: Lucian Petru GOJA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu